burcolor

acum 25 ani incepusem sa vibrez enorm la emotiile pe care le crease Paul Hardcastle cu piesa 19. Imnul 19. Azi ar trebui sa fac acelasi lucru la o piesa care reia tema ANTI-RAZBOI. Boys to War este un ecou, nu de aceeasi intensitate. Totusi, recunosc ca mesajul e acelasi, trist si fara speranta.

am fost discar. La pantaloni de stofa cu pense si cu cracii stil pana, ghetele RoSprint albe erau importante. Ascultam muzica capitalista si aveam chica mare. Vara, in vacanta ne dadeam gaura in urechea stanga si ne insurubam accesorii stralucitoare de la mimozele noastre dragi. Vroiam sa fim extravaganti, dar mustea “kitsch-ul” sub noi. Dar important era ca ne simteam “burice”. In fapt, eram speciali. Fara a gandi, eram o generatie de pop-art, cu scai in loc de piele, cu Otter in loc de Puma, cu Doina in loc de Kent. Eu, inainte sa descopar KISS nu am ascultat ACDC, nici THIN LIZZY, nici ZEP, nici macar nu eram interesat de ce a fugit PHOENIX. Imi placea rock-ul BEATLES si un pic de ELVIS. Fara excese. Telul era sa impresionam fetele, sa le agatam si sa intretinem rapoarte cu contact.

Eram discar si dansam si breakdance ca o cioara de ghetto. Linia melodica a Italo Dance a fost mai aproape de gasca noastra, dar stiam toate “schlager-ele” de peste ocean, eram britanici uneori si mai ales ascultatori fideli ai Vocii americii, care (nu mai stiu in care seara a saptamanii) transmitea Billboard Top Ten. Mixurile devenisera o moda de a cucerii piata DISCO prin efectele acustice, noi beat-uri si sunete de clape originale (italo disco, ibiza dance, megamix-uri si ciordeli balkanice remixate grosier). In rest, era o masa mare de sunete ingramadite pe benzi ORWO, AGFA sau pe casete TDK (daca aveai tovarasi cu parinti tovarasi). Cum as putea uita pubertatea inainte de a deveni rocker? Desigur, cele mai sublime blues-uri le aveau Scorpions, Chicago si Foreigner…

For all about the DISCOs, we salute you!